Când nimeni nu-ți zâmbește…

1528747_815372695147287_4274602717841270587_n
Locuința mea de vară e la țară © Andrei F.

Cred că șterg aceste rânduri a zecea oară. Azi am părăsit orașul pentru câteva zile. M-am reîntors la locurile de baștină. Locurile în care am crescut, locurile în care am plâns, am râs, locurile ce m-au definit ca persoană în această lume nebună, în această junglă, unde leii și gheparzii sunt mereu în gardă să te jupoaie de viu pentru orice act ai inteprinde. În momentul în care scriu aceste umile rânduri stau la masa de afară, din șopronul construit de bunicul pentru a sta vara de soare, pentru a ne bucura de răcoarea serilor.Display-ul laptopului e invadat de tot felul de gângănii. Unele pe laptop, altele pe mine. A…și țânțari. Nelipsiții.  Avem chiar lângă poartă un iaz.  Am oprit muzica. Greierii și-au început simfonia pe care nimeni n-o înțelege, dar toată lumea e bucuroasă să o audă. Sincer, mie, mi-ar
fi plăcut să aud broaștele. Nu știu de ce. Pădurea foșnește. Unele păsări s-au dus la culcare, altele abia s-au trezit. Și ne dau de știre prin trilurile lor. Din pădure vine un aer proaspăt și rece. Nu ca din pădurile de brad din Bucovina, din GH, dar la fel de plăcut( Andrea R. dacă citești postul ăsta să nu mă ”cerți” :D) Luna e pe cer, iar stele s-au aprins și și-au luat fiecare locul său, cum fac seară de seară, de mii de ani. Eu aștept să mai văd o ploaie de stele, dar din păcate doar o stea căzătoare am văzut anul acesta. Și mi-am pus o dorință. Care sper să se și împlinească. Anul trecut a fost anul Perseidelor, și din propria experiență vă spun că dorințele se împlinesc când vezi stele căzătoare. Sunt o tonă de amintiri ce-mi străbat mintea acum. Mă gândesc la multe lucruri bune ce mi s-au întâmplat aici. Cel puțin de vara trecută. De aia am și ales să scriu acest post. Au fost momente ce m-au făcut să mă simt în al nouălea cer, dar și momente ce le-am simțit tot în al nouălea cer… sub nivelul mării. Așa sunt oamenii. Sau așa sunt eu. Oamenii de care mi-a fost drag și cu care m-am înțeles de minune nu am avut parte de ei. Dar vorba cântecului, ”N-am să mor eu dintr-atât”.

Doar muzica ce ”urlă” din laptop-ul meu sparge liniștea mormântală care s-a așternut peste satul copilăriei mele.
Aceste 3 piese fac playlist-ul serii:

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s